ORDINE

ORDINE

Aş împătura pădurea ca pe un şal
Si aş pune-o undeva ,la întâmplare
In lumina odăii…
Te-aş vedea cum ai tăia arborii uscaţi,
Cum ai ridica trunchiurile doborâte de furtună
Ca pe nişte războinici căzuţi în luptă
Ţi-aş auzi respiraţia fierbinte în frunzişul strivit
De buzele verii
Si ţi-aş da o mână de ajutor
Netezindu-ţi cărarea cu piciorul gol
Mi-aş învelii umerii
cu tristeţea covoarelor de păpădii
Şi o vreme aş dormi,aş dormi…
Te-aş simţi mare şi cald sărutându-mi spinarea
Si alunecând peste neliniştea şoldului
Ca stropii de ploaie
Închisă în odaia luminată cu toată pădurea
Care ţi se alintă în sânge
Fac ordine printre sunetele ghindelor ce cad,
Printre pocnetele fragilor copţi,
Printre revoltele cascadei ,printre rugurile aprinse
Ale unor foarte împrăştiate îmbrăţişări …
Fac ordine a nu ştiu câta oară…